Recenzie: Povestea slujitoarei de Margaret Atwood

Povestea slujitoarei este o distopie întunecată şi un roman tulburător, considerat de multe persoane „capodopera scriitoarei canadiene”.

Număr pagini: 401

Ecranizare: The Handmaid’s Tale

Nota mea: 5/5

Am cumpărat această carte datorită profesoarei de română în cadrul clubului de lectură şi nu cred că am dat mai mult de 20 de lei pe această.

Un thriller vast, un studiu psihologic, o joacă cu cuvinte. Cartea lui Atwood nu este doar autoironică, dar şi ambivalentă- chiar şi față de cele mai oribile personaje ale sale.” – The New York Times

Povestea slujitoarei nu este doar o poveste ci o realitate care te pătrunde, te ține ca un deținut şi te eliberează abia atunci când ai terminat cartea. Această carte m-a făcut să simt pe pielea mea durerea şi neputința.

Cartea îți prezintă anii 80′ . Preşedintele Statelor Unite este ucis de fundamentalişti iar tot ce era normal până atunci, devine, prin noile reguli şi legi, interzis. „Se impune” o nouă stare, pe care cei de la conducere o numesc „normalitate” .

Deoarece multe teritorii fusese poluate în urma războiului, numărul naşterilor scăzuse iar a avea un copil devenise „un lux”. Se alcătuiesc gospodăriile, iar fiecare gospodărie avea un Comandant. Femeile nu mai aveau voie să lucreze, chiar mai mult, sunt împărțite în categorii, în funcție de rolul îndeplinit. Puteau fi Nonfemei (femeia care nu putea da naştere copiilor) , o Marthă, o mătuşă sau o soție, însă povestea este despre „Slujitoare” .

Faptul că a fost desprinsă pur şi simplu de stilul de viață asemeni anilor 80′ , de a avea o familie, de a avea copii, explică durerile şi trăirile sale (ale slujitoarei) . Faptul că Offred (slujitoarea) îşi aminteşte totul din trecut, toate lucrurile bune, o frământă, o deprimă. Uneori, Offred speră să fie doar un vis urât din care să se trezească de dimineață.

※Numele Offred l-a primit după instalarea regimului politic. ※

Toate părțile din noua realitate o fac pe Offred să-şi de-a seama că viața de dinainte era una fericită şi ca acele probleme pe care le avea, nu erau probleme ci erau nimicuri față de ceea trăieşte acum.

Ce mi-a plăcut la această carte a fost faptul că m-a prins repede acțiunea şi nu m-am chinuit să o înțeleg.

Din punctul meu de vedere această carte merită citită până la sfârşit. Vei ajunge să fii recunoscător/toare pentru viața pe care o trăieşti.

Recomand cartea în special persoanelor cărora le plac romanele psihologice, dramele şi poveştile de viață faşcinante.

Voi ce cărți ați mai citit? Ați citit această carte?

Vă invit să mă urmăriți pe Instagram: fatacucartile11

Pentru colaborări: fatacucartile11@gmail.com