Recenzie: Elantris de Brandon Sanderson

Bună! Astăzi m-am gândit să scriu și o recenzie la această carte. „Elantris” este prima carte fantasy pe care am citit-o vreodată și care mi-a stârnit interesul pentru acest gen.

Elantrisul, orașul solar al semizeilor, își pierde măreția atunci când, pe neașteptate, este lovit de blestemul numit Reod, iar locuitorii lui se transformă în cadavre vii.

Povestea ia o întorsătură și mai sumbră când însuși prințul moștenitor alArelonului , Raoden, cade pradă blestemului și este închis în orașul decăzut.

Între timp, Sarene, prințesa care urma să-i devină soție, sosește în Arelon , unde i se spune că alesul inimii ei este mort. Niciunul dintre ei nu este dispus să-și accepte soarta, așa că vor porni separat într-o luptă pentru aflarea adevărului și a naturiiReodului, fiind ajutați de ființe cu puteri supranaturale. Atunci când se vor întâlni, îl va putea recunoaște Sarene pe Raoden? Soarta Elantrisului este în mâinile lor.

Elantris e un oraș în care în urmă cu 10 ani a decăzut magia. Nu se știe de ce, însă a cauzat revolte sângeroase și decădere economiei. Cartea este structurată foarte interesant astfel încât să cuprindă cele 3 personaje și să se povestească din perspectiva fiecăruia. Acțiunea se petrece în Kae, capitala Arelonului și Elantris (fostul oraș al zeilor, acum un loc blestemat).

Primul capitol îl are în prim plan pe Raoden, prințul moștenitor care devine și el Elantrian. Al doilea capitol o are că personaj principal pe prințesa Sarene, fiica Regelui Eventeo din Teod (este o țară vecină). Ea vine să se mărite însă cu dezamăgire află că Raoden este mort. Din păcate nu a apucat să-l cunoască însă conform unei clauze din contractul de logodnă ea devine soția lui, fără drept de a se recăsători. Al treilea capitol îl are pe gyornul Hrathen (gyornul= grad preoțesc) venit în Arelon pentru a-l cuceri și pentru a converti oamenii la religia Derethi.

Acest tip de structură a capitolelor continuă pe parcursul a 500 de pagini din roman, iar în ultimele 200 de pagini, personajele sunt privite simultan, prin stilul narativ clasic.

Prințul Raoden este foarte intelectual chiar și în Elantris. Reușește să organizeze orașul și pe locuitorii săi (care sunt și ei la rândul lor bolnavi de Reod). Raoden este ajutat de prietenul său Galladon și Karata (fosta dușmancă) să readucă gloria mărețului oraș.

Prințesa Sarene, continuă comploturile începute de prinț/soț împotriva regelui Iadon , actualul rege. Le-a învățat pe femei să joace scrimă deși le era interzis. Reușește să atragă de partea sa cei mai bogați oameni de la curte. Împreună cu ei încearcă să îl dea jos de la conducere pe Iadon și să aducă un om capabil, acum că prințul este considerat mort.

Gyornul Hrathen încearcă o convertire cât se poate de pașnică a claselor sociale superioare, pentru a evita vărsarea de sânge, însă artetul Dilaf mereu îl încurcă făcându-l să se întrebe care este mai credincios dintre ei doi.

Acest roman urmărește un război politico-religios desfășurat într-o lume instabilă din punct de vedere economic și nu numai. La început, Elantris nu pare un roman fantasy, însă pe parcursul a celor 736 dovedește a fi unul dintre cele mai bune romane.

Cartea Elantris trebuie citită dacă vrei să devii un adevărat cititor de fantasy.

Nota mea: 5/5

Ți-a plăcut această recenzie? Ai citit această carte sau o vei citi?

Mă poți urmări pe Instagram: fatacucartile11

Reclame

7 gânduri despre ”Recenzie: Elantris de Brandon Sanderson

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s