La cât de lăudată a fost această carte în ultimul timp, mi-a fost imposibil să nu mi-o doresc, iar când cei de la Libris Editorial au fost generoși să mi-o trimită, evident că am fost super entuziasmată. Însă toată agitația ce s-a creat în jurul acestei cărți nu a fost pe degeaba. Palatul de spini chiar este o carte foarte bună, un fantasy ce merită citit. Cred că ai înțeles deja cât mi-a plăcut această carte, că altfel nu aș fi lăudat-o, nu?
Autor: Eliza Mazilu
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 480
În această carte, lumea este împărțită în trei categorii: oamenii, Elfi ai Luminii și Elfi ai Întunericului. Emryn este o muritoare și locuiește cu familia sa, mama, sora mai mică și fratele mai mare în Orașul Sclavilor. Totuși, personajul nostru principal nu este un om oarecare, este diferită față de ceilalți. Deține puteri magice, lucru care nici un om nu ar trebui să îl aibă, dar atunci când se află și este condamnată la moarte, ceva se întâmplă. Este salvată de o creatură.
Salvatorul ei, Reghan, este un elf al luminii, iar împreună cu sora sa, Asteria, vor să îi ceară ajutorul pentru a detrona Marele Consiliu al Elfilor, dar cum poate o simplă muritoare cu puteri neexersate să apară în fața elfilor fără să afle că este om și să îi ajute pe gemeni în planul lor? Dar cu familia ei ce va face? O va salva?
Cartea asta este fantasy în toată regula, 99% fantasy și strategii de atac și chestii (încerc să nu dau spoilere) și 1% romance și sinceră să fiu, chiar mă așteptam la mai mult romance, dar asta nu e un lucru strigător la cer. Cartea a fost la fel de bună și fără. Acțiunea frumos construită, minunată chiar. Lumea feerică construită de Eliza a avut cele mai frumoase baze. Personajele au o personalitate foarte puternică și mi-a plăcut faptul că aproape fiecare ”a avut un cuvânt de spus” .
Firul narativ este din punctul de vedere a mai multor personaje (Emryn, Reghan, Asteria, Conan, Lyra, etc) ceea ce a dat un plus de ceva cărții. Coperta arată superb din toate punctele de vedere și nu mai zic de hartă, care arată minunat.
Am avut totuși o atracție aparte față de Conan, care venea cu niște replici atât de amuzante, carismatic el din fire așa, dar nici gemenii nu sunt mai prejos. Asteria m-a făcut să mă gândesc un pic la Isabelle din Shadow Hunters, dar e doar o părere de a mea, sunt sigură.
Nota mea pentru această carte este 4.5/5 și o recomand cititorilor fantasy. Consider că această carte este un must-read și mor de nerăbdare până la publicarea celui de-al doilea volum. Și ca să justific si faptul că nu i-am dat notă maximă, ei bine, uneori mă băga în ceață dacă nu eram un pic atentă nu mai înțelegeam ce și cum, iar mai apoi, faptul că a cam uitat de fratele ei, cel puțin, așa mi-a lăsat impresia, cam asta este tot, dar în rest, este cea mai bună carte fantasy.
Le mulțumesc celor de la Libris Editorial pentru exemplarul oferit pentru recenzie!