Ultima scrisoare de dragoste de Jojo Moyes || Recenzie

Autor: Jojo Moyes

Editura: Litera

Număr pagini: 448

Nota mea: 5/5

Aflată în căutarea unui subiect inedit şi emoţionant, ziarista Ellie Haworth găseşte în arhiva ziarului la care lucrează o scrisoare datând din anul 1960, scrisă de un bărbat care-i cere iubitei să-şi părăsească soţul. Astfel, Ellie se vede prinsă în hăţişurile unei poveşti de dragoste din trecut, iar impactul asupra ei este cu atât mai puternic cu cât şi ea însăşi are o legătură cu un bărbat însurat.

În 1960, Jennifer Stirling se trezeşte în spital, unde a ajuns în urma unui accident de mașină. Nu-şi poate aminti nimic: nici de soţ, nici de prieteni, nici cine este. La înapoierea acasă descoperă o scrisoare de dragoste și începe să-şi amintească de iubitul ei, pentru care fusese dispusă să rişte totul.

Povestea din trecut a lui Jennifer şi cea actuală a lui Ellie, ambele implicând o dragoste pătimaşă şi interzisă, se împletesc într-o dramă de mare intensitate emoţională, în care scrisorile de dragoste readuc la viaţă o iubire care sfidează timpul.

Am cumpărat această carte acum câteva săptămâni de pe Elefant deoarece era la 9.99 lei şi mai era şi transportul gratuit la orice comandă în ziua respectivă. Ce afacere, nu? La început chiar nu m-a atras şi abia citeam din ea. Acum regret că n-am citit-o de la început.

În anul 2003, Ellie Haword găseşte în arhivele ziarului la care lucrează (Nation) o scrisoare de dragoste scrisă în anul 1960 de către un bărbat (Anthony O’Hare sau cum îi mai spunea iubita lui, Boot) adresată unei femei măritate (Jennifer Stirling) .

Marea şi singura mea iubire,

Să ştii că am vorbit serios. Am ajuns la concluzia că singurul mod de a ieşi din impas este ca unul dintre noi să ia o hotărâre curajoasă.

Eu nu am aceeași forţă ca tine. Când te-am cunoscut mi-am închipuit că eşti o făptură fragilă, pe care trebuia s-o protejez. (…)

Am să accept postul. Vineri la 19.15 voi fi pe peronul 4 din gara Paddington şi nimic din lume nu-mi va aduce mai multă fericire decât dacă ai găsi curajul să mă urmezi. (…)

Am să aştept pe peron începând de la şapte fără un sfert. Nu uita că inima şi speranţele mele sunt în mâinile tale.

Cu dragoste,

B.

Jennifer are parte de un accident de maşină şi ajunge amnezică. Nu înţelege de ce nu simte nimic şi nu îşi aduce aminte nimic în legătură cu soţul ei, dar consideră că toate astea vor trece şi îşi va aduce aminte tot ce trebuie.

Tălpile lui foşniră din nou pe covorul din cameră şi în clipa următoare se strecură în aşternut, adâncind salteaua şi făcând să scârţâie patul, ca un fel de protest. Rămase nemişcat timp de un minut, timp în care ea se străduia să respire regulat. „Nu, te rog, nu” , îl imploră în gând. „Abia dacă te cunosc.”

Jennifer găseşte o scrisoare şi începe să îşi aducă aminte de iubitul ei însă faptul că încă suferea de amnezie şi nu îşi aduce aminte detalii importante o fac uşor de manipulat.

Ellie trăieşte aceeaşi poveste de dragoste pătimaşă doar că în situaţia ei, ea era nemăritată. Şi-a repetat de multe ori că va renunţa la această relaţie cu John, dar era prea îndrăgostită. Doar scrisorile de dragoste dintre Anthony şi Jennifer o fac să ia decizia corectă.

Ce s-a întâmplat mai departe nu-ţi pot spune, deja am dat mult prea multe spoilere. Cel mai bine ar fi ca tu să citeşti cartea pentru a afla ce se va întâmpla până la urmă.

Din unele puncte de vedere cartea merita nota maxima, dar din alte puncte de vedere nu o merita. La început, cartea este complicată iar cine a citit-o ştie de ce spun asta, dar mai apoi, de la jumătate, cartea asta reuşeşte să mă facă vulnerabilă, să-mi atingă părţi sensibile ale sufletului meu.

O carte încărcată de emoţii pe care ţi-o recomand din toată inima dacă îţi plac lucrurile siropoase. 💗

» Ai vrea să citeşti cartea asta sau ai citit-o?😍